Azi, 8 octombrie, am aflat ca un roman a luat un premiu Nobel. Herta Muller a primit Nobelul pentru literatura... Ma gandesc la toti romanii care nu au putut pimi un Nobel pentru ca vremurile le-au fost potrivnice... Sau mai degraba compatriotii lor nu au vrut sa-i sustina... E straniu, parca le vezi figurile batranicioase si privirile rautacios-ascunse - da' de ce sa ia ala Nobelul? Ce, io-s mai prost? Si io as putea sa iau unu'... da' nu vreau! Mai bine il dam in gat p-asta, cu fitele lui cu tot...

Nu e extraordinar ca o romanca a luat Nobelul pentru literatura? Si sunt contemporana cu ea... Ma simt privilegiata!

Caut normalitatea. Ca un zdrentaros intr-un morman de gunoaie imputite caut...

Am adunat la mine acasa, la clubul pentru activitati extrascolare, o "ceata de zanateci" cum le spun eu, care-i invata pe cei mici (pana in 12 ani) normalitatea. Ii invata ca tot ceea ce sunt, ce simt, ce doresc este normal. Sunt oameni tineri, absolventi de psihologie, de teatru, de stiinte exacte, cu preocupari pentru spiritualitate. Poate o iesi ceva... Acum sunt vrajita de proiectul Venus al lui Jaque Fresco. Copiii astia, care cresc pe aici, vor trai altfel, se vor bucura de viata cu toate puterile lor...